Prin proiectul nostru, bazat pe parteneriat transfrontalier între sectorul public și privat, s-a reabilitat Lacul cu stuf, o mlaștină situată în lunca Culișerului din Salonta, județul Bihor, care a devenit eutrofizată.
Dropia în România
O perspectivă cronologică asupra situației dropiei în spațiul României de azi.
2023
Zilele noastre
Observațiile de pe teren din ultimii 16 ani ne confirmă existența unei populații transfrontaliere (cca 40-50 de exemplare) în zona Salontei (Bihor)
1998
După anii 1990
este considerată specie dispărută din România
1988
În jur de 48 de exemplare
în toată țara, conform evidențelor fondurilor de vânătoare din 1988
1979
În jur de 200 de exemplare
în Crișana, Banat și Câmpia Română.
1948
Naționalizarea și începutul perioadei comuniste
foarte multe pajiști sunt arate și transformate în terenuri agricole. Habitatele naturale ale dropiei sunt compromise. În anii 1960, aprox. 2.300 exemplare
1940
mecanizarea agriculturii
Populația de dropii din țară este într-o continuă scădere
1938
740 de dropii sunt masacrate
în mai multe zone ale țării. Iarna, dropiile cu penele înghețate sunt bătute cu bâtele de către țărani.
1930
Legea pentru protecția monumentelor naturii
din România, prin intermediul căreia cele mai rare şi valoroase specii de animale şi plante sunt declarate monumente ale naturii. Dropia este una dintre ele.
1921
Reforma agrară
Marile latifundii sunt fărâmițate și țăranii sunt împroprietăriți. Prezența omului, la care dropia e atât de sensibilă, se intensifică, iar populațiile de dropii scad în mod drastic.
Secolul XX
Scăderi semnificative
în Banat, Dobrogea și Câmpia Română. Specia dispare din Podișul Transilvaniei. Min. 5.000 exemplare la început de secol
Secolul XIX
Populații stabile
în Banat, Crișana, Podișul Transilvaniei, Câmpia Română, Dobrogea și în câteva locuri din Moldova
Secolul XVIII
1705
Dimitrie Cantemir precizează că dropia este o "specie comună" în Moldova.
Secolul XVI
1522
La un ospăţ al voievodului Transilvaniei, Ioan I Zápolya, în zona Ţării Bârsei, se servește carne de dropie. Dovezi ale prezenței speciei și în Câmpia Banatului.
6000-4000 î.e.n
Artefacte din Neolitic
confecționate din oase de dropie și probabil folosite ca și unelte, descoperite în urma săpăturilor arheologice în Câmpia Tisei și la Salca-Oradea.