Traseul 1: Ținutul dropiei

Traseul duce la un stâlp electric, unde o linie de medie tensiune a fost introdusă sub pământ, pe un tronson de peste 6 km, pentru a proteja dropiile de eventualele coliziuni care le pot fi fatale. 

Obiective și atracții:

• >> Dropia în România - de la o specie emblematică a stepei la un simbol salontan
• >> Locuri de hrănire, rotit și cuibărit 
• >> Factori de risc și oportunități de conservare

Dropia (Otis tarda) este cea mare pasăre zburătoare din Europa. Specie vulnerabilă pe plan global și critic periclitată în țara noastră, această pasăre emblematică a stepei și-a păstrat la periferiile Salontei un ultim centru de rezistență în România. Dropia a cunoscut un declin covârșitor în secolul XX, mai ales în urma fragmentării habitatelor sale întregi de odinioară – stepa eurasiatică. Până la mijlocul anilor 1950, ea a dispărut din cea mai mare parte a Europei și acest lucru s-a întâmplat și în România, unde, în urma naționalizării, pajiștile (habitatele sale naturale) au fost arate și transformate în culturi agricole. La aceasta scădere au contribuit și mecanizarea agriculturii, vânătoarea, respectiv braconajul.

Știați că? În 11 august 2022, a fost publicată în Monitorul Oficial „Lista speciilor (de păsări) prioritare pentru conservare și a speciilor pentru care România are o responsabilitate mare”. Aceasta este prima așa-numita „Listă roșie” a păsărilor din România. Clasificată sub categoria vulnerabil (VU) în lume, dropia este considerată specie prioritară și a fost pusă în categoria critic periclitat (CR) în România.

Prezintă dimorfism sexual accentuat - masculul este mai mare decât femela, iar în perioada de rotit (ritualul spectaculos de curtare) prezintă mustăți lungi și un guler arămiu. Femela cuibărește pe pajiști, în culturi de cereale sau lucernă. Doar ea se ocupă de incubarea ouălor și de creșterea puilor, care în primele săptămâni de viață sunt foarte vulnerabili din cauza lucrărilor agricole mecanizate.

Observațiile pe care Asociația „Grupul Milvus” le-a efectuat pe teren, începând cu 2007, confirmă faptul că există la Salonta o mică populație transfrontalieră, de aproximativ 40-50 de exemplare, care folosesc teritorii de-o parte și de alta a graniței cu Ungaria. (Vezi aici >> o perspectivă cronologică asupra situației dropiei în spațiul României de azi)

Foto copertă: Dropii la Salonta. Ilustrație: © Szabolcs Kókay

Trasee din ținutul dropiilor de la Salonta | Copyright © Asociația Milvus Transilvania Vest, 2023. Toate drepturile rezervate. Sursa datelor: Google © 2023 CNES / Airbus | © Maxar Technologies | © Airbus

Toate datele au fost introduse cu atenție, acestea însă nu prezintă garanție și nu pretind să fie complete. Scara hărții nu ne-a permis prezentarea grafică a tuturor drumurilor, elementelor de relief și a obiectivelor turistice.