Traseul 3 (circuit): Comori de odinioară ascunse în pustă

Salonta - Nagyszalonta (magh.) – Salanta (turcă) - Grosssalontha (germ.)

Până la prima atestare a Salontei, din 1214 ca Zolunta, descoperirile arheologice ne arată că această zonă a fost locuită încă din neolitic. Întrucât timp de peste nouă secole istoria acestor locuri s-a împletit cu cea a Ungariei, majoritatea izvoarelor și a documentelor istorice au fost redactate în limba maghiară. Nu este de mirare, așadar, că aceste locuri, cândva legate între ele din punct de vedere administrativ, economic, cultural și etnic, prezintă și acum reminiscențele acelor vremuri.

Conform Korhan Stagnum, o diplomă din secolul XV, Pârâul Corhana, desprinsă la Mădăras din Culișer, inunda zonele joase aproape de Mărțihaz și Geszt, lăsând loc stufărișului până la Zsadány (Ungaria). Cursul Culișerului marca limita de nord a zonei împădurite, făcând un semicerc în partea de sud-est a Salontei. Până la Sarkad (Ungaria), aceste păduri cu mlaștini se pare că erau considerate cele mai frumoase din comitatul Bihor.

Dacă ne referim la Bazinul Carpatic, în izvoarele istorice de prin secolul XV, găsim locuri sub numele de puste (praedium), zone depopulate, rămase pustii după invazia mongolă din 1241. Din punct de vedere geografic și etnografic, pusta reprezintă o suprafață relativ mare folosită pentru creșterea animalelor. Ulterior, termenul a ajuns să însemne un teritoriu vast, care practic poate să cuprindă mai multe puste.   

Salonta, până în secolul XVI era o așezare neînsemnată, unde familia Toldi avea domenii și unde trăiau circa 300 de persoane. Haiducii (soldați care l-au însoțit în luptă pe principele Transilvaniei, István Bocskai), au decis să se stablească la Salonta (în loc de Culișer/Kölesér) și au cumpărat gospodăriile distruse de turci ale moșierului György Toldi. În următoarele decenii, au ridicat o cetate de apărare și au reușit să extindă hotarele așezării.

Movilele sunt ridicături de pământ – naturale sau artificiale, întâlnite mai ales în zonele de câmpie. Se presupune că inițial erau depuneri aluvionare pe care omul ulterior a început să le utilizeze ca locuri de înmormântare (tumuli), semne de hotar, refugii din fața inundațiilor sau puncte de observare. Movilele făceau parte din peisajul caracteristic al pustei. Chiar și János Arany, marele poet maghiar născut la Salonta, dedică câteva versuri unei movile de la Salonta în 1853.

Foto copertă: Reconstrucție a peisajului de la Salonta, început de sec. XIX. Ilustrație: © Márton Zsoldos.

Trasee din ținutul dropiilor de la Salonta | Copyright © Asociația Milvus Transilvania Vest, 2023. Toate drepturile rezervate. Sursa datelor: Google © 2023 CNES / Airbus | © Maxar Technologies | © Airbus

Toate datele au fost introduse cu atenție, acestea însă nu prezintă garanție și nu pretind să fie complete. Scara hărții nu ne-a permis prezentarea grafică a tuturor drumurilor, elementelor de relief și a obiectivelor turistice.