Prin proiectul nostru, bazat pe parteneriat transfrontalier între sectorul public și privat, s-a reabilitat Lacul cu stuf, o mlaștină situată în lunca Culișerului din Salonta, județul Bihor, care a devenit eutrofizată.
ÎN EXCLUSIVITATE: Dropia cuibărește în România! [comunicat de presă]
14 mai 2020
După mai multe decenii, avem, în sfârșit, dovada faptului că dropia cuibărește în România. Ne-au trebuit 13 ani de muncă pe teren și, poate, puțin noroc ca să primim această confirmare.
Dropia (Otis tarda) este cea mare pasăre zburătoare din Europa. Clasificată ca specie vulnerabilă pe plan global, a cunoscut un declin covârșitor în urma fragmentării habitatelor sale întregi de odinioară – stepa eurasiatică. Până la mijlocul anilor 1950, ea a dispărut din cea mai mare parte a Europei și acest lucru s-a întâmplat și în cazul României, unde, în urma naționalizării, pajiștile (habitatele sale naturale) au fost arate și transformate în culturi agricole. La aceasta scădere au contribuit și mecanizarea agriculturii și vânătoarea, respectiv braconajul.
Dacă în secolul XIX existau populații stabile în Banat, Crișana, Podișul Transilvaniei, Câmpia Română, Dobrogea și-n câteva locuri din Moldova, conform fondurilor de vânătoare din 1988 mai erau în jur de 48 de exemplare în toată țara. Astfel că după 1990, e considerată specie dispărută din fauna României.
Pe de altă parte, avem toate motivele să credem că la Salonta (Bihor) și-au păstrat un ultim centru de rezistență. Observațiile noastre de pe teren din ultimii 13 ani ne confirmă faptul că există aici o mică populație transfrontalieră, de aproximativ 40 de exemplare, care folosesc teritorii de-o parte și de alta a graniței cu Ungaria, în zona Salonta-Mezőgyán. La aceasta mai putem adăuga și psihologia speciei, întrucât dropiile tind să folosească locuri tradiționale pentru rotit (ritualul de curtare al masculilor) și pentru cuibărit. (vedeți aici un video cu un dropioi în sezonul de rotit, filmat la Salonta)
Fotografia cuibului de dropie ne-a fost trimisă de Ioan Matiu jr., student la Medicină veterinară, care a descoperit cuibul întâmplător, în timpul unor munci agricole. Pentru noi, Asociația Grupul Milvus, această fotografie are o însemnătate istorică. Ea dovedește cuibăritul unei specii considerate cândva dispărute din România și, în același timp, ne arată importanța muncii pe teren, a implicării localnicilor și a administrațiilor locale în conservarea naturii, dar și necesitatea eficientizării programelor de agro-mediu care să ofere plăți compensatorii atractive pentru fermierii prietenoși cu dropiile.
În prezent, împreună cu Primăria Municipiului Salonta și alți doi parteneri din Ungaria (Primăria Békés și Körösök Völgye Natúrpark), avem în derulare proiectul ”Conservarea, protejarea și promovarea valorilor naturale din zona transfrontalieră Salonta – Békéscsaba, ROHU-14 – The Nature Corner”, finanțat de UE prin Programul Interreg V-A România-Ungaria, care, cel puțin pe partea românească, a fost construit exclusiv în jurul dropiei.
Asociația Grupul Milvus