Calendarul dropiei: cum influențează iarna comportamentul dropiilor? [partea 2/2]

Quote icon

4 martie 2020

Sezonul rece poate trezi în dropii instinctul migrației. Dar este oare migrația o moștenire genetică sau se învăță? Am analizat șapte studii și articole de specialitate pentru a răspunde la aceste întrebări.

Calendarul dropiei: cum influențează iarna comportamentul dropiilor? [partea 2/2]

Este migrația întipărită în ADN-ul speciei sau este dobândită în timpul vieții?

Grupul "Great Bustard" (Dropia), o mână de voluntari din Anglia, a inițiat în 2003 un proiect de reintroducere a dropiei în Marea Britanie, țară din care specia a fost considerată dispărută încă din 1832. Voluntarii au constatat că, iarna, trei dintre primii pui eliberați și pe care i-au crescut după ce i-au adus din Rusia, au migrat spre sud pe modelul mamelor și al altor femele din regiunea Saratov (Rusia), care traversează 1,100 km până în Ucraina, înspre locurile de iernare. În schimb, puii din următorii trei ani n-au mai migrat, rămânând în zona în care au fost eliberați, împreună cu alte dropii.

Ruth Manwell (GTG) și Nagy Attila (GM) în țarcurile împrejmuite pentru puii de dropie (Câmpiile Salisbury, februarie 2019)
Ruth Manwell (GBG) și Nagy Attila (GM) în țarcurile pentru
puii de dropie (​​Câmpiile Salisbury, februarie 2019)

Un grup de cercetători din Spania, unde se află 60% din populația globală de dropii, a investigat cauzele migrației parțiale pe durata vieții a 190 de dropii dotate cu radiotransmițătoare. Vorbim de migrație parțială atunci când o mare parte (dar nu întreaga populație) părăsește zona de cuibărit.

S-a observat că femelele își schimbă tiparul comportamental de migrație, deoarece tind să rămână sedentare în anii în care au pui de crescut (cu atât mai mult dacă aceștia sunt masculi, ei devenind mai târziu independenți). În ceea ce privește femelele imature, ele fie au învățat de la mamele lor din prima lor iarnă, fie de la alte femele cu care au petrecut cea de-a doua iarnă a vieții lor. În cazul masculilor, ei migrează în număr mare pe timpul verii, pentru a scăpa de caniculă.

Comportamentele fiind transmise de la o generație la alta, cercetătorii au arătat că este vorba despre un mecanism de transmisie culturală. Concluzia lor a fost că migrația este o trăsătură complexă de evoluție, care este condiționată de interacțiunile individului cu factorii sociali și de mediu.

Trei masculi de dropie (Salonta, decembrie 2018)
Trei masculi de dropie (Salonta, decembrie 2018)

Care este explicația deplasărilor ocazionale pe care le fac unii indivizi?

Păsările dotate cu emițătoare satelitare ne-au arătat că ele interacționează și cu alte populații de dropii, iar faptul că acestea au loc în perioada de dinaintea sezonului de reproducere are o deosebită importanță, întrucât se evită consangvinizarea.

Luna trecută, o femelă de la Dévaványa a zburat spre nord, în ținutul Hortobágy, efectuând o distanță de peste 40 km. Pelerinajul ei continuă și acum. Recent, a fost văzută alături de un cârd alcătuit din 24 de femele, nu departe de care au fost numărați 29 de dropioi.

În ceea ce privește populația de dropii de la Salonta-Mezőgyán, în timpul unei vizite pe teren în zona Ateaș-Cefa (Bihor) din 20 ianuarie, colegul Bărbos Lőrinc a observat o dropie în zbor. Cel mai probabil, era un mascul tânăr și se afla la aproximativ 5-6 km spre nord-est față de locul obișnuit de iernare.

Deocamdată, nu putem decât să presupunem că tânărul se afla în căutare de locuri optime pentru rotit. Însă aceste deplasări ocazionale ne fascinează și ne arată cât de puțin știm încă despre această specie emblematică și totuși enigmatică.

***

N.B.: prima parte a articolului poate fi citită aici.

  • Text și foto: Nagy Attila, Laura Turdean (Grupul Milvus)

Referințe bibliografice:

  • Burnside, RJ., Carter, I., Dawes, A., Waters, D., Lock, L., Goriup, P. & Székely, T. (2012) The UK great bustard Otis tarda reintroduction trial: a 5-year progress report. Oryx 46(1): 112-121.
  • Kessler, A. E., Batbayar, N., Natsagdorj, T., Batsuur’, D. & Smith, A. T. (2013) Satellite telemetry reveals long-distance migration in the Asian great bustard Otis tarda dybowskii. Journal of Avian Biology 44: 001–010
  • Nagy, S. (2018) International single species action plan for the Western Palearctic population of Great Bustard, Otis tarda tarda. Version adapted for the Memorandum of Understanding on the Conservation and Management of the Middle-European Population of the Great Bustard (Otis tarda).
  • Palacín, C., Alonso, J. C., Alonso, J. A., Magaña, M. & Martín, C. A. (2011) Cultural transmission and flexibility of partial migration patterns in a long-lived bird, the great bustard Otis tarda. Journal of Avian Biology 42: 301-308.