Dropia - fișa speciei I [generalități, distribuție, habitat, hrană]

Distribuție:

Dropia reprezintă o specie periclitată pe plan mondial și poate fi salvată doar prin colaborare internațională. Din cauza fragmentării habitatelor sale întregi de odinioară (sau chiar a nimicirii acestora), pasărea a dispărut din cea mai mare parte a Europei până la mijlocul anilor 1950. În prezent, există populații în Peninsula Iberică, Bazinul Carpatic, Germania, Ucraina, zonele de șes din Rusia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Populațiile central-europene sunt foarte vulnerabile, deoarece au devenit izolate. În această situație se află și populația Bazinului Carpatic, care, deși până în prima parte a sec. XX a prezentat o răspândire continuă, în present este puternic fragmentată. Cauza principală o reprezintă agricultura intensivă, aratul pajiștilor, precum și dezvoltarea infrastructurii. Populația actuală europeană din statele membre UE se apreciază la 31-36 de mii de exemplare. Specia apare în mai multe convenții internaționale la care a aderat și România[I]. [Directiva Păsări a UE – Anexa I, Convenția de la Berna – Anexa II, Convenția de la Bonn, CITES -Convenția de la Washington – Anexa I.]

Habitat

Habitatul tradițional al dropiei este stepa eurasiatică, dar s-a putut adapta și terenurilor agricole lucrate extensiv. Cât despre cele lucrate intensiv, dropia s-a adaptat doar parțial. Simbolul înaripat de odinioară al stepelor, în cele mai multe locuri, dropia acum este asociată cu peisajul agricol. În regiunea noastră, poate fi întâlnită mai ales în habitate mozaicate, unde pajiștile alternează cu anumite culturi pe care le consumă, cum ar fi: leguminoasele (lucernă, trifoi), rapița sau cerealele de toamnă. E foarte sensibilă la deranjul teritoriului.

Locurile de rotit (ritualul de împerechere) sunt pe pajiști, dar cuibul și-l face preponderent în culturile ei preferate, scurmând o adâncitură în pământ. În Europa, există populații chiar și în locuri unde nu mai sunt deloc pajiști, dropiile supraviețuind datorită programelor de agro-mediu. În cazul acestor dropii, rotitul nu mai are loc pe pajiști, ci pe terenuri agricole: ogoare, pârloage, terenuri arabile.

Migrație

De regulă, dropia este o specie sedentară. Dacă are surse suficiente de hrană, va rămâne și iarna în același teritoriu. Consumă frunzele verzi de lucernă și de rapiță, cea din urmă fiind de nelipsit din meniul de iarnă al dropiei. Pot ajunge păsări și de la 50 km depărtare la câte-un loc prielnic de hrană și iernare. De îndată ce, din cauza stratului gros de zăpadă sau gheață, nu pot ajunge la hrană, vor fi nevoite să-și părăsească locul. Dacă iarna începe cu asemenea condiții meteorologice neprielnice, i se activează instinctul de migrație și va petrece iarna în zona balcanică sau mediteraneeană. Dacă vremea nefavorabilă se instalează de la mijlocul iernii, dropiile vor migra pe distanțe mai mici. Foarte multe păsări pier în timpul migrației. Cauza principală este coliziunea cu conductoarele liniilor electrice aeriene. Un alt factor periclitant este braconajul de pe teritoriile de migrație. Asigurându-le hrană pe timpul iernii, le menținem în teritoriu, evităm migrația și putem contribui la conservarea populației.

Descriere

În ceea ce privește aspectul, dropia seamănă cu un curcan. Masculii sunt mult mai mari decât femelele și pot ajunge până la 16 kg, pe când femelele au între 4-6 kg. Chiar dacă sunt capabile de zbor, dropiile petrec mult timp pe sol, având picioare adaptate alergatului - au doar trei degete. Coloritul penajului se caracterizează prin gri-maroniu.

Masculii prezintă și nuanțe de arămiu, negru și roșcat pe piept și pe aripi, femelele având un aspect mai șters, pentru o mai bună camuflare. O altă caracteristică reprezentativă pentru masculi sunt mustățile, care cresc de-o parte și de alta, la baza ciocului. Mustățile sunt pene modificate și, în medie, au o lungime de aprox. 20 cm. Acestea încep să se dezvolte din prima parte a perioadei de iarnă și ating lungimea maximă în perioada de rotit. Dimensiunea mustăților este corelată cu greutatea corporală, și au rol preponderent în comunicarea vizuală între dropioii rivali în perioada de rotit. Sunt niște marcaje de avertizare pentru potențialii masculi cu tendințe agresive și contribuie la stabilirea unei ierarhii. Primăvara, dropioii prezintă un colorit specific pe gât, un guler arămiu.

Puii sunt galben-maronii, cu dungi sau pete negre, ceea ce le conferă deopotrivă o bună camuflare. Penele din aripi și coadă încep să se dezvolte la 18-20 zile și deprind capacitatea de zbor la 40 de zile.

Hrană

Dropia este omnivoră. Poate consuma părți vegetale, semințe, artropode, moluște, mamifere mici sau chiar pui de păsări. Meniul se schimbă în fiecare anotimp, în funcție de disponibilitatea sursei de hrană și în funcție de nevoile dropiei.

La începutul primăverii, consumă mai multă hrană vegetală, deoarece găsește, mai degrabă, plante decât insecte - rapiță, lucernă, grâu. 

Începând cu luna mai, apar și artropodele în dieta dropiei, care vor fi prezente până toamna. Această hrană, bogată în proteine, joacă un rol important în perioada de reproducere și, mai ales, vara, în perioada de năpârlire, când are o mai mare nevoie de energie și proteine, pentru a-și schimba penele. 

Toamna, plantele predomină iar dieta dropiei. Consumă semințele cerealelor și tulpinile fragede ale culturilor de toamnă, rapița fiind hrana preferată.

Iarna are un meniu asemănător cu cel din toamnă. În funcție de posibilitate, iernează pe parcele de rapiță. Când se așterne zăpada, se alătură grupurilor de căpriori, pentru a se hrăni cu plantele scurmate de aceștia.

Dieta puilor e diferită de cea a adulților. Până la vârsta de două săptămâni, se hrănesc exclusiv cu insecte, o sursă bogată în proteine, ce le asigură o creștere rapidă. La o vârstă atât de fragedă, corpul nu poate digera hrana vegetală, deoarece încă nu li s-a dezvoltat flora bacteriană din intestine. De aceea, ei trec treptat la hrana vegetală.

Ca în toate zonele din Europa, și la Salonta, agricultura are un rol important în viața dropiei: tehnicile agricole aplicate, mărimea parcelelor și compoziția culturilor. Pe lângă conservarea pajiștilor, cultivarea parcelelor cu lucernă și rapiță, e deosebit de important ca producția să fie realizată fără produse chimice. În lipsa cantității suficiente de insecte, puii nu vor supraviețui primele două săptămâni, iar adulții nu vor avea parte de hrană cu conținut suficient de energie în perioadele dificile.

---

• Textul face parte din ghidul „Misterioasa dropie” și poate fi citit integral aici.
• Autori: Kelemen Katalin, Nagy Attila și Papp Judith (Grupul Milvus)