Populația de dropii de la Salonta

Conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), dropia este o specie vulnerabilă la nivel global, extinctă deja în multe țări europene unde ea era specie nativă. În România, a cunoscut un declin covârșitor începând cu anii 1920. Astfel, singurele dropii, care mai puteau fi văzute în ultimii ani, erau în Câmpia de Vest.

Observațiile noastre de pe teren din ultimii 12 ani ne confirmă existența unei populații transfrontaliere în zona Salontei (Bihor), pe granița cu Ungaria și însumează un număr de aproximativ 40-50 de exemplare. Din punct de vedere conservaționist, o astfel de populație se află într-un stadiu critic și se impun măsuri de conservare pentru a asigura stabilizarea ei.

---

Peisaj, habitat, hrană

Dropiile de la Salonta utilizează pajiști, culturi de rapiță, lucernă, cereale, terenuri necultivate și, mai rar, culturi de porumb și floarea-soarelui. Raportul potrivit al acestor terenuri a contribuit la menținerea unei populații viabile în zonă. 

Conservarea pajiștilor este foarte importantă, deoarece reprezintă locul de curtare (rotitul spectaculos), împerechere și de odihnă.

Rapița este principala sursă de hrană din timpul iernii. În parcelele de rapiță din locurile prielnice, se pot găsi urme (excremente) de dropie.

Culturile de lucernă sunt locuri importante pentru hrănit și cuibărit. În condiții de secetă, culturile de rapiță se pot usca, atunci crește semnificativ rolul lucernei, în special, ca sursă de hrană pentru iarnă.

Terenurile necultivate, ogoarele verzi pot fi și ele locuri prielnice pentru hrănit și cuibărit.

Parcelele cu cereale păioase sunt cele mai răspândite în jurul Salontei și pot fi alese ca loc alternativ pentru cuibărit. Din cauza înălțimii tulpinilor, parcelele cu porumb și floarea soarelui sunt mai puțin importante. În schimb, pot fi folosite în perioada de năpârlire, când le asigură păsărilor un loc potrivit pentru a se ascunde sau, în zilele toride de vară, când le oferă umbră.

Reproducere și creșterea puilor

Locul principal de rotit este o pajiște care se întinde între oraș și graniță. E folosită ca loc de pășunat pentru ovine și bovine, dar aceștia, de regulă, nu deranjează dropiile. Păsările preferă locurile pășunate de oi, fiindcă aici iarba e mai mică și masculii pot fi mai ușor observați. Pentru o mai bună vizibilitate, păsările preferă nu doar iarba mică, ci și locurile mai înalte, unde femelele pot vedea mai bine dropioii.

Parcelele mozaicate alcătuite din pajiști și terenuri arabile constituie locuri auxiliare de rotit. În baza observațiilor efectuate în zona Salontei din ultimii 10 ani, cel mai mare grup de rotit a fost alcătuit din trei masculi și patru femele. Locul principal de rotit al acestei populații se află pe teritoriul Ungariei, la Mezőgyán. În urma împerecherii, se pot observa femele în jurul locului de rotit, căutând loc pentru cuibărire.

Presupusul loc de cuibărit, identificat în 2018, se afla într-o parcelă de grâu înconjurată de pajiști. 

Cuibul de dropie, găsit în mai 2020 de Ioan Matiu jr., se afla tot într-o parcelă de grâu. 

Ca în toate zonele din Europa, și la Salonta, agricultura are un rol important în viața dropiei: tehnicile agricole aplicate, mărimea parcelelor și compoziția culturilor. Pe lângă conservarea pajiștilor, cultivarea parcelelor cu lucernă și rapiță, e deosebit de important ca producția să fie realizată fără produse chimice. În lipsa cantității suficiente de insecte, puii nu vor supraviețui primele două săptămâni, iar adulții nu vor avea parte de hrană cu conținut suficient de energie în perioadele dificile.

Factori periclitanți

Populația de dropii de la Salonta este periclitată, în primul rând, de muncile agricole mecanizate. Irigarea și stropirea cu produse chimice reprezintă un plus de deranj, iar produsele chimice distrug populațiile de nevertebrate.

Diversele lucrări de recoltare, cum ar fi cosirea motorizată a lucernei sau recoltarea orzului, constituie un pericol pentru cuibărit. Orzul se recoltează tocmai în perioada în care puii încă nu pot zbura, prin urmare, nu se pot ascunde din fața utilajelor agricole.

În afară de cele enumerate mai sus, alți factori periclitanți pot fi: dominarea culturilor neprielnice pentru dropii (porumb, floarea soarelui), intensificarea agriculturii, aratul pajiștilor.

În perioada de cuibărit, activitățile de vânătoare (mai ales la căprior), care nu țin cont de prezența dropiei în zonă, pot afecta negativ existența ei.

De asemenea, liniile de medie și înaltă tensiune reprezintă un obstacol aerian care cauzează fragmentarea habitatului dropiei, iar în condiții precare de vizibilitate, coliziunea cu cablurile respective poate cauza moartea păsărilor. 

Oportunități de conservare:

Există deja câteva măsuri pozitive pentru conservarea dropiei:

• s-a desemnat o arie protejată Natura 2000. Aceasta se află în apropierea Salontei, poartă codul de ROSPA0097 și denumirea de Pescăria Cefa – Pădurea Rădvani. Această delimitare a ariei protejate este departe de a fi ideală, deoarece nu acoperă întregul habitat folosit de dropii. În 2016, s-au făcut propuneri de extindere a suprafeței sitului, dar nu au fost acceptate. Cu toate acestea, măcar o parte din habitatul dropiilor este protejat, iar investițiile cu posibil impact negativ pot fi reglementate. 

• Începând cu 2017, s-a aplicat un nou pachet de agro-mediu, elaborat de Grupul Milvus, care asigură plăți compensatorii pentru fermierii care se angajează să-și administreze terenurile aplicând metode agricole prietenoase cu dropia. Aceste plăți se pot solicita de către cei din împrejurimile Salontei deocamdată doar pentru terenuri arabile, întrucât, pentru pajiști, există deja un pachet pentru conservarea vânturelului de seară.

---

• Textul face parte din ghidul „Misterioasa dropie” și poate fi citit integral aici.
• Autori: Kelemen Katalin, Nagy Attila și Papp Judith (Grupul Milvus)
• Fotografii: Grupul Milvus